Orizontul se scaldă în speranţă,
Se lasă greu pe umerii slăbiţi
Ai singurătăţii mele fără viaţă.
Se sprijină pe arbori şi pe flori,
Pe urmele de ruj de pe obrazu-ţi,
Pe zâmbetul ce l-ai lăsat în urmă.
Se scaldă-n marea nemuririi tale,
Tu, muz-a conştiinţei mele,
Pierdută-n zorii cei de ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu