Paste!

Evident ca iar am intarziat cu postatul.Pastele a trecut deja. Pff...

Imi cer scuze.

Bun, am sa intru direct in subiect:

so, ca in fiecare an, am mers cu ai mei la tara.

ajund in sat, am fost intampinati cu caldura de rudele ramase in viata.[trebuie sa mentionez ca sunt mai multe case goale in sat decat locuite, iar cei care traiesc sunt batrani], am fost indopati cu forta cu replici de genul "da' la noi cine mai vine sa manance? luati, ca am facut mult" [intre noi fie vorba, cine v'a pus sa faceti mancare cat pentru o nunta?:-?ma rog. trecand peste...]

Dupa vizite interminabile, am fost la cimitirul din sat, pentru a face cate o micutza slujba celor decedati. De unde pana atunci eram cea insensibila, dura, care nu voia cu niciun chip sa mearga de Pasti la tara, m'am inmuiat brusc.

I miss you, guys...really.

I mean, i haven't seen you for few years...

You know what?

See you next year! I can't wait to "meet" you again!

Rest in peace!

Somn usor :)

erm. pentru cei care nu ma cunosc prea bine, am sa precizez faptul ca scriu si poezii.

in circumstante ciudate...dar scriu.

de ce? hmm...ca sa ma descarc, sa'mi vars furia, nervii si asa mai departe.

pentru ca m'am certat cu TINE, nesemnificativ personaj partinitor la viata mea, am simtit nevoia sa ma descarc, ironizandu'te, bazandu'ma pe ACEA poza. si uite ce'a iesit:

Eşti foarte dulce-atunci când dormitezi

Cu degetul arătător aproape-n gură

În colţul stâng al buzelor c-o dâră

Când nici nu vreau să ştiu la ce visezi!

În somnu-ţi greu de tulburat

Chiar şi c-o bombă sau un tun

Probabil simţi miros de fum

Căci nasul ţi se mişcă indignat.

Tind să cred că doar a ta e vina

Şi că tu eşti cauza duhorii

Gândind prea mult la vise ai atins lumina

Creieru-ţi încins nu prea-i pe placul nării.