sâmbătă, 9 iunie 2012

Da.

Acelasi dor in doua trupuri
Zadarnic cere evadarea
Spre golul ce imparte marea
Oamenilor agitati in grupuri.

Ei sunt atatia si sunt rai
In graba lor de-a cuvanta
Despre morala si-adanci vai
Despre cainta altora.

Se cred apostoli, poate sfinti
Ce propovaduiesc de toate;
De toate goale, far' substrate,
Menite strict sa spele minti.

O lume vaga ne desparte
Cu un trecut destul de dur,
Imi esti aproape, dar departe
Si-mi tot ajuti sa m-astern pur.

Si te iubesc'ntr'atat de mult
Incat zaresc o bolta-curcubeu
Pornind agale din sufletul meu,
Cladind spre tine'un intreg cult.

Raspuns.

Ca sa fiu sincera cu marea
Din care suflu-ti arzand tragi
Am sa-ti rastalmacesc chemarea
Prea simplelor cuvinte dragi.

Sa imi dezvalui in amurg de vis
Un curcubeu ce mult straluce
Asupra asprului abis
Ce patru ani in brate duce,

 Ti-au trebuit doua clipite
In care nici nu cred c-ai incercat
Sa-ti razemi degetele ostenite
De-un rece, tare, colt de pat.

Mi-ai insusit inca odata
La nesfarsitele chemari
O lacrima ce n-o sa poata
Fi cuprinsa-n toate cele 7 mari.