Noi doi...?

Doua suflete stinghere si un singur vis,
Doua fiinte luptand s-ajunga in acelasi paradis,
Doua minti impovarate de acelasi gand,
Doua aripi separate spre acelasi cer batand...

Doua inimi spulberate, inganand acelasi cant,
Patru maini impreunate, invocand acelasi sfant,
Doua ape-nvolburate de acelasi crunt vifor,
Doua guri contorsionate de acelasi aspru dor...

Contrast

E trist sa stii ca esti strain de propria-ti tara,
Sa fii cea mai rece ploaie din cea mai fierbinte vara,
Sa mergi pe frunze-uscate si sa simti ca te ineci
E trist sa vrei sa fii legat de-un om pe veci.


E trist sa urci simtind ca pici
Si sa tot cazi, crezand ca te ridici
E trist sa nu mai poti sa intalnesti
Pe cine-ar trebui cu-adevarat ca sa iubesti...

Omagiu iubirii moarte

De-un timp incoace-am incetat sa te mai caut
Si ai ajuns sa imi apari pana si-n vise
Te vad in flori, in ape curgatoare, in cantece de flaut
Te vad in fum distorsionat de lumanari aprinse

Ti-aud numele in soapte tainice de vant
Iar ochi-ti ma privesc din curcubeu
Vocea ta il insoteste pe-al liliacului mut cant
Tu esti oriunde, dar unde sunt eu?

Eu am murit cand tu te-ai dispersat
M-am inaltat la ceruri si nu ma poti ajunge
Te-aud din ce in ce mai sacadat
Nimic din ce ai fost nu-mi mai atinge...

Măi fetita proasta...

Începuturile sunt mereu perfecte...acei fluturaşi în stomac, acele priviri pline de iubire, admiraţie şi respect pe care ţi le adreseaza fără oprire, primele săruturi, îmbrăţişări, atingeri, acele mici cadouri cu care te uimeşte mereu...într-un cuvânt, tot ceea ce te face fericită. Mai mult chiar, te face să crezi mereu că va dura pentru totdeauna acel mic bloc de dragoste pe care îl construieşte în jurul tău, iar tu, fetiţă proastă, te laşi minţită într-un stil atât de grosolan.
Dar timpul trece,din ce era mai dulce în bărbatul pe care îl iubeşti au rămas doar declaraţiile, din ce în ce mai rare şi în momente când se simte singur pe lume, abandonat, dispensabil, nefolositor. Nu admite niciodată că în momentele acelea încearcă doar să se convingă pe sine că tu încă mai eşti acolo şi că-l iubeşti în continuare, iar tu, fetiţă proastă, te laşi minţită într-un stil atât de grosolan.
Ce dacă te-a părăsit odată spunând că a găsit pe altcineva? Ce dacă ai plâns ore în şir înainte să te culci şi, din nou, când te trezeai?Ce dacă ochii tăi erau roşii de nesomn şi umflaţi de atâta plâns?Puţin anticearcăn şi erai ca nouă,nu?Preferi să îi găseşti mereu scuze decât să pui capăt relaţiei.Şi ştii ce?Chiar te pricepi! Ai ajuns să (crezi că)îl înţelegi mai mult decât se înţelege el pe sine. Ai ajuns să crezi că acea "altcineva" a fost doar o invenţie a minţii sale şi că atunci când ţi-a răspuns la mesajele în care îi spuneai că încă-l mai iubeşti s-a întors la tine pentru că şi el te iubea...fetiţă proastă!
Ai încercat odată să rupi relaţia, hotărârea ta s-a spulberat în urmatoarele trei minute, chiar când te-a bufnit plansul. De ce mai stai cu el?Crezi că îl mai iubeşti?Crezi că ai motive să suferi atât?Crezi că cineva apreciază chinul prin care treci zi de zi, doar pentru momentele de tandreţe rare dar (crezi tu)perfecte?Nu spera că începutul se va intoarce!Măi fetiţă proată, nu te mai minţi singură într-un stil atât de grosolan! Cât ai să mai înduri?

Be my friend!

De cateva zile incoace marea majoritate a prietenilor mei au plecat...barbiducii la munte si gasca la mare...si am ramas cam singurica...cel mai probabil am sa'mi iau placuta cu "Be my friend.." de la iernat si am s'o proptesc iar, la fel ca anii trecuti, de banca din Gulliver de care am sa ma sudez in asteptarea celor plecati..poate dau peste vreun strain binevoitor care sa se aseze pe aceeasi banca cu mine si cu care am sa pot schimba vreo doua vorbe, poate chiar sa pastram legatura dupa..
Posibil sa li se para unora o prostie ce spun eu aici...ma refer la aceasta...fobie a mea de a ramane singura, dar sincer, stiu foarte bine ca celor care nu au indurat niciodata lupta pentru implinirea unei absurditati li se pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea...
I miss you, guys...>:D<