Începuturile sunt mereu perfecte...acei fluturaşi în stomac, acele priviri pline de iubire, admiraţie şi respect pe care ţi le adreseaza fără oprire, primele săruturi, îmbrăţişări, atingeri, acele mici cadouri cu care te uimeşte mereu...într-un cuvânt, tot ceea ce te face fericită. Mai mult chiar, te face să crezi mereu că va dura pentru totdeauna acel mic bloc de dragoste pe care îl construieşte în jurul tău, iar tu, fetiţă proastă, te laşi minţită într-un stil atât de grosolan.
Dar timpul trece,din ce era mai dulce în bărbatul pe care îl iubeşti au rămas doar declaraţiile, din ce în ce mai rare şi în momente când se simte singur pe lume, abandonat, dispensabil, nefolositor. Nu admite niciodată că în momentele acelea încearcă doar să se convingă pe sine că tu încă mai eşti acolo şi că-l iubeşti în continuare, iar tu, fetiţă proastă, te laşi minţită într-un stil atât de grosolan.
Ce dacă te-a părăsit odată spunând că a găsit pe altcineva? Ce dacă ai plâns ore în şir înainte să te culci şi, din nou, când te trezeai?Ce dacă ochii tăi erau roşii de nesomn şi umflaţi de atâta plâns?Puţin anticearcăn şi erai ca nouă,nu?Preferi să îi găseşti mereu scuze decât să pui capăt relaţiei.Şi ştii ce?Chiar te pricepi! Ai ajuns să (crezi că)îl înţelegi mai mult decât se înţelege el pe sine. Ai ajuns să crezi că acea "altcineva" a fost doar o invenţie a minţii sale şi că atunci când ţi-a răspuns la mesajele în care îi spuneai că încă-l mai iubeşti s-a întors la tine pentru că şi el te iubea...fetiţă proastă!
Ai încercat odată să rupi relaţia, hotărârea ta s-a spulberat în urmatoarele trei minute, chiar când te-a bufnit plansul. De ce mai stai cu el?Crezi că îl mai iubeşti?Crezi că ai motive să suferi atât?Crezi că cineva apreciază chinul prin care treci zi de zi, doar pentru momentele de tandreţe rare dar (crezi tu)perfecte?Nu spera că începutul se va intoarce!Măi fetiţă proată, nu te mai minţi singură într-un stil atât de grosolan! Cât ai să mai înduri?
E atat de logic si evident! Si totusi, facem mereu aceeasi greseala.. Inceputurile trec repede, la fel si complimentele si alintaturile - si mai ales declaratiile - iar noi cadem in plasa iluziilor unor relatii perfecte. care nu exista. care nu vor exista vreodata.
RăspundețiȘtergereoricat de pesimist din partea mea suna, sunt total de acord cu tine...been there, felt that ;))
RăspundețiȘtergereChiar asa e:)hmm destul de asemanator cu ce aveam eu pe blog insa asa cum ziceai si tu eu sunt putin mai optimista(asta pentru ca mi-am dat seama ca nu conteaza decat viitorul meu si actiunile intreprinse de mine..suna cam egoist nu?insa mi-am dat seama ca daca nu ma gandesc la mine ca persoana si la aspiratiile mele nimeni nu se va gandi la ele]
RăspundețiȘtergere