De ce crede omul ca viata lui e prea pretioasa, incat e dispus sa faca toate compromisurile pentru a si'o salva?
Cred ca un raspuns corect ar fi acela ca omul si'a dezvoltat ideea ca viata in sine e mai importanta decat valorile spirituale...
OK.Ii inteleg.Nici mie nu mi'ar placea sa mor acum si sa las in urma atatea chestii nerezolvate, dar, in fond, cu totii murim mai devreme sau mai tarziu.
Cred,totusi, ca asta ii inspaimanta pe oameni:ideea plecarii "pe lumea cealalta"si faptul ca nu ramane nimic din ei aici... Pai, oricum am gandi, avem un suflet, un spirit.Asta e clar.Citandu-l pe Caragiale, "spiritul este un CE, care intra in corpul noului zamislit.Pe unde intra, nu se stie..." OK.Am lamurit asta. Indiferent dupa ce ne ghidam in viata, cu totii suntem mai mult sau mai putin constienti de faptul ca, dupa parasirea trupului[sa zic "moarte" ar fi cam dur], sufletul pleaca... du[a unii, in Iad, Purgatoriu, respectiv Rai, dupa altii, in reincarnare.
In fine, ideea e ca de ce omul incearca sa supravietuiasca fizic si nu psihic?! Adica... daca tot ce ramane din noi e CE-ul, de ce nu incercam sa facem ceva admirabil din el? De ce nu incercam sa il urcam cateva trepte deasupra nivelului actual?
