Din ale tale braţe, încet eu mă desprind
Căci muza ta e alta şi parc-o văd zâmbind,
Făcând tot ce-i posibil să te recucerească,
Gesticulând acut şi vrând să îţi vorbească.
Şi cine sunt eu, oare, să stau în a ei cale?
Când ea ajuns-a-aici cu mult 'naintea mea
Iar tu, necunoscând, sau poate din mirare
Ai hotărât naiv, plăpând, a i te da.
Din două, numa' una-i bună şi-a inimii câştigătoare
Problema, însă,-i alta: cin' să fie oare?
O ea persuasivă? O eu domoală în manifestare?
O fi având muniţie, dar eu nu sunt luptătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu