"Trebuie să scrie doar aceia ce au ceva de spus". Aceasta afirmă personajul "Autorul" din "Patul lui Procust" al lui Camil Petrescu. "Un scriitor e un om care exprimă, în scris, cu o liminară sinceritate, ceea ce a simţit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viaţă lui şi celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsufleţite. Fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie."
Dar cum să-mi exteriorizez, în scris, sufletul, când eu nu am nici compoziţie, nici stil, nici caligrafie? Cum să fiu înţeleasă când eu mi-azvârl rebel idei ce-mi trec spasmotic prin minte? Cum să am curajul să mă las citită de alţii, când nu ştiu dacă gândurile, părerile, impresiile lor provocate de ce am eu de spus vor lua foc sau vor îngheţa?Cum să scriu de serafimi, când eu nici nu ştiu de care parte a baricadei mă aflu? E ca şi cum m-aş plânge de greutatea aripilor mele, fără ca măcar să le am. Să mă fălesc cu strălucirea unei aure neposedate? De ce să m-arunc într-un hău îngrămădit cu draci în încercarea de-a-nvăţa să zbor?
Aberez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu