miercuri, 31 martie 2010

Eu sunt locăl!

Te văd cum te joci cu ei.
Tu...înalt, suplu....acelaşi "tu" din totdeauna.
Pana acum 20 de minute îmi fusese dor de tine.
Îmi fusese dor de părul tău, de mirosul tău, de corpul tău.
Cum stau şi mă uit la tine învârtindu-te cu ăla micu'n braţe, realizez că...tot ce-i în jurul tău e o minciună..."tu" eşti o minciună. Nu eşti cel care vrei să credem noi că eşti. Eşti sensibil. Al naibii de sinsibil. Şi... şi îţi pasă de cei din jurul tău.
Şi râzi când ăla micu'ţi spune că e "locăl"
Ţi se vede dragostea în ochi, ffs! De ce naiba negi sentimentele? Chiar crezi că e atât de rău să ai sentimente? Ce ştii tu? Nu ştii nimic! Eşti un mincinos, un fraier, un ratat.
Eşti un ratat pentru că nu ştii să apreciezi valoarea. Nu ştii să distingi binele de rău. Eşti un ratat pt că te refugiezi în propria'ţi distrugere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu