Interviul cu Dumnezeu.

de Octavian Paler

-Ai vrea sa'mi iei un interviu, zise Dumnezeu.

-Daca ai timp, i'am raspuns.

-Timpul meu este eternitatea, a zambit Dumnezeu. Ce intrebari ai vrea sa'mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a'si recapata sanatatea. Faptul ca gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi'a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa'si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa'l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa'i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m'a privit zambind si a spus:

-Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.